Povestirea:
O cină surpriză (cu un nivel de carbon redus)
“Este aproape 16.30! Aud că cineva sună la ușă!” a spus Cynthia, ajutând-o pe Agniezska să găsească mai multe perne pentru a putea sta jos, pe podea.
JJosip, având mâinile pline de sticle cu suc de mere, intră cu încă alți cinci băieți. Mihaela, care era gazda întrunirii, alergă grăbit spre ușă pentru a întâmpina un nou grup de tineri. Cu excepția lui Gregor, toți cei 17 prieteni din programul internațional erau acolo.
Răzvan a deschis conversația: “Deci, ce-i pregătim lui Gregor? Astăzi este 18 noiembrie, așadar mai rămân doar două săptămâni înainte de petrecerea de rămas bun! Îmi pare rău că el va fi primul care va pleca spre țara lui, Slovenia, însă sunt entuziasmat de pregătirile pentru petrecerea surpriză!”
Cynthia a continuat: „Noi am găsit o locaţie grozavă! Bunica Mihaelei, singura noastră prietenă locală, a fost de acord să folosim casa ei. Este destul de spaţioasă pentru 30 de persoane, chiar şi pentru a dormi şi există şi un şemineu acolo. Ce trebuie să decidem noi acum este ce anume vom pregăti pentru cină.”
Agniezska a răspuns direct: „Din moment ce Gregor în următorul semestrul va studia probleme de mediu, ar fi logic şi drăguţ să pregătim o cină prietenoasă cu mediul, nu-i aşa? Cum ar fi o cină supriză scăzută în carbon!”
Cynthia a adăugat: „Ce idee bună! Ar putea fi o mâncare cu zero kilometri!”
Martin: „Fetelor, ce limbă vorbiţi voi? Zero ce?”
Cynthia: „Zero kilometri ai alimentelor. Înseamnă că hrana nu a străbătut sute sau mii de kilometri pentru a ajunge la tine. O amprentă redusă de carbon înseamnă că producția sau transportul alimentelor nu au emis atât de multe gaze cu efect de seră care determină încălzirea atmosferei și provoacă schimbarea climei.”
Te-ai gândit vreodată la cum se termină povestea? Descarcă publicația noastră Meniu pentru Schimbare unde poți găsi nu doar deznodământul poveștii ci și câteva întrebări care te pot inspira, sfaturi responsabile, alte resurse etc.!
Conceptul de “mile alimentare” exprimă distanța pe care o parcurge hrana înainte de a fi consumată. Pentru a micșora această distanță trebuie să reducem emisiile de carbon ce apar în timpul transportului cu vaporul, trenul, camionul sau avionul. Însă transportul reprezintă doar o parte din amprenta de carbon a alimentelor. Producția, procesarea și ambalarea au o contribuție mult mai mare. În plus, ceea ce mâncăm contează la fel de mult: producţia de legume determină o amprentă de carbon mai mică decât producţia de carne (află mai multe în Capitolul 2). (Photo: Creative Commons)
Tendinţa nr. 1:
Orice tip de aliment, oricând, de oriunde.
Hrana este o reflectare a specificului local natural. Deoarece ȋn lume condițiile naturale diferă de la o regiune la alta, hrana care se produce în fiecare zonă diferă la fel de mult. Temperatura, la fel ca și umiditatea sau variațiile strălucirii Soarelui diferă de la o regiune la alta și se schimbă cu fiecare sezon. Bananele se dezvoltă cel mai bine în climatul tropical, în regiuni cât mai apropiate de Ecuator, de exemplu ȋn ţări ca Ecuador. Nu au un sezon de recoltare specific, ci pot crește tot timpul anului. Pe de altă parte, merii nu ar supraviețui la temperaturi tropicale, însă se cultivă foarte bine în climatul temperat din Europa și au o perioadă specifică de recoltare: vara și toamna.
În fiecare țară, cu fiecare săptămână, ne îndreptăm către alt sezon ce aduce o mare diversitate de hrană locală. Consumul de hrană sezonieră este o garanție a prospețimii, aceasta fiind mai bogată în nutrienți. Consumul de hrană locală este, totodată, garanția faptului că aceasta nu a parcurs o distanță foarte mare, prin urmare nu a cauzat emisii inutile de CO2.
”
Reţea care capturează interacţiunile comerţului international cu produse alimentare. Care este parcursul hranei? Participă toate ţările în mod egal?” (Photo: B.S. Halpern (T. Hengl; D. Groll) / Wikimedia Commons, via Wikimedia Commons)
Persoanele care locuiesc în orașe și cumpără alimente din supermarket-uri pot avea impresia că nu mai există anotimpuri sau distanțe. Rafturile din supermarket arată în mare parte la fel, pe tot timpul anului. Roșiile, castraveții, merele sau strugurii sunt
disponibile tot timpul anului. Asta înseamnă că aceste alimente au străbătut o distanță îndelungată și/sau au fost produse în sere, ceea ce implică un consum ridicat de energie în ambele cazuri. Sau mai poate însemna că acestea sunt vechi de câteva luni și au primit un tratament pentru a li se încetini procesul de coacere (de exemplu fungicide sau ceară pentru mere). În acest caz, ele își pierd o parte prețioasă din nutrienți și rețin reziduuri de pesticide.
De exemplu, pentru noi, cei care locuim în Europa Centrală, merele ar trebui să fie tot timpul preferate ȋn locul bananelor; dar, dacă este luna iunie, haideți să alegem mai multe tipuri de hrană delicioasă de sezon, cum ar fi căpșunii, de exemplu. Totuşi, în ianuarie, ar fi mult mai sustenabil să consumăm mai degrabă merele păstrate decât căpșunii.
Hrana de sezon poate fi deseori mai ieftină decât cea care nu este de sezon, este mai gustoasă şi poate susţine mai bine economia locală.
Datorită producției obținută în sere, putem consuma căpşuni încă din luna ianuarie sau castraveți pe tot parcursul anului. O regiune din apropierea oraşului Almeria, din Spania, are cea mai mare concentraţie de sere din lume care acoperă 26000 ha (egală cu suprafaţa Maltei). Această regiune este numită de localnici „marea de plastic”. Mulţi imigranţi legali și ilegali muncesc acolo în condiţii care nu respectă demnitatea umană. Pentru a afla mai multe detalii cu privire la drepturile omului şi la munca decentă, vezi Capitolul 4. (Photo: Google Earth)
Ești interesat să afli mai multe? Descarcă publicația noastră Meniu pentru Schimbare și descoperă poveștile ascunse în spatele hranei noastre.
