Ne irosim viitorul? Risipa de hrană

Povestirea

Toată apa pe care o mâncăm!

Chiar dacă radioul mergea tare, John era ȋncă somnoros când a ajuns în bucătărie. Fratele lui mai mic, Matthew, își lingea degetele pline de mierea ce i se scurgea de pe pâine. Picioarele lui se mișcau pe ritmul muzicii şi loveau încet ghiozdanul cel roșu aflat sub scaunul său.

„Bună dimineața, John”, a spus mama lui. „Văd că nu îți place să te trezești dimineața. Ochii tăi adormiți spun că mai vrei să dormi. Dar, mai avem timp, mai ai încă 15 minute înainte ca autobuzul de școală să vină să te ia. Hai să îți iei micul dejun.”

Sunetul știrilor de la ora 7 a făcut-o pe mama lui să nu mai vorbească.

O voce de bărbat anunța: „Incendiile din California de Sud au obligat mii de oameni să plece din casele lor. A fost lansat un ordin de evacuare, ieri după-amiază pentru oraşul San Marcos, care a fost împânzit de un strat gros de fum. Aproximativ 30 000 de hectare au fost distruse din cauza incediilor de la începutul săptămânii trecute. Pompierii au comunicat faptul că nu s-au confruntat cu o asemenea intensitate a focului până acum.”
“Cât de mult ȋnseamnă 30 000 de hectare?” a ȋntrebat Matthew cu gura plină.

„Păi, înseamnă aproximativ de 30 000 de ori mărimea unui teren de fotbal!” a spus John.

„Cum poate să ardă o suprafaţă aşa de mare?” a întrebat Matthew.

„Deoarece vântul extinde focul în toate direcţiile” a spus mama lui.

„Şi datorită copacilor, arbuştilor şi ierbii care sunt foarte uscate, acestea facilitează extinderea focului foarte uşor şi rapid” a adăugat John.

Te-ai gândit vreodată la cum se termină povestea? Descarcă publicația noastră Meniu pentru Schimbare unde poți găsi nu doar deznodământul poveștii ci și câteva întrebări care te pot inspira, sfaturi responsabile, alte resurse etc.!

---

Tendinţa nr. 5:

O treime din hrană este irosită la nivel global

La nivelul planetei, până la o treime din toată hrana ajunge să fie irosită sau pierdută. În fiecare an, consumatorii din țările industrializate risipesc aproape la fel de multă hrană (222 milioane de tone) cât este produsă în Africa Subsahariană (230 de milioane de tone). Când este vorba de Uniunea Europeană, se estimează că aproximativ 89 de milioane de tone de mâncare sunt irosite în fiecare an. Mai concret, imaginaţi-vă că, săptămânal, fiecare dintre noi aruncă patru mese complete.

Este greu de înțeles că se irosește hrană într-o lume care suferă ȋncă de foame. În zilele noastre, o persoană din nouă nu are suficientă hrană. Însă haideți să nu punem ȋn discuţie soluția ușoară de a economisi hrană pentru a o putea oferi altora. Donațiile de hrană nu reprezintă o soluție de viitor, care se adresează direct problemelor ce cauzează nesiguranța hranei. Contrastul dintre risipa de alimente și foamete ar trebui să ne facă să adresăm întrebarea cât de mult prețuim hrana ca esență a vieții și să evităm risipa acesteia, având în vedere faptul că, în același moment, în alt colț al planetei, oamenii nu mănâncă atât cât au nevoie.

Însă risipa de alimente este greu de înțeles într-o lume cu resurse limitate. Este alarmant faptul că 30% din peștele oceanic nu ajunge niciodată pe masa noastră, chiar dacă rezervele de pește se diminuează într-un mod alarmant. O treime din hrana care se irosește echivalează cu pierderea unei treimi din combustibilii, fertilizatorii, apa folosită pentru producție. De asemenea, defrişarea, daunele provocate solului și emisiile cu efect de seră rezultate din producerea alimentelor au fost inutile. Mai mult decât atât, se produce mai multă poluare atunci când hrana care nu se consumă ajunge în incineratoare în loc să ajungă la compost. Imaginați-vă faptul că pierdem resurse prețioase pentru a produce hrană și, pe deasupra, cauzăm poluare în plus şi emisii de CO2 care determină ȋncălzirea climatului.

Ești interesat să afli mai multe? Descarcă publicația noastră Meniu pentru Schimbare și descoperă poveștile ascunse în spatele hranei noastre.