Povestirea
Un animal misterios
Era pe la mijlocul după-amiezii, când prima picătură de ploaie a căzut pe obrazul Terezei. “Aaa… ar fi bine să găsim un loc pentru a ne adăposti înainte să înceapă furtuna.”
După numai câteva secunde, un fulger lumină cerul cenușiu. Tereza și Jana începură să pedaleze mai repede pe cărarea noroioasă, ȋn timp ce ploaia cădea cu putere. Bicicletele lor alunecau pe pământul umed. „Uite! Acolo! Ce-ar fi să mergem acolo?” Jana arată cu degetul către o clădire albă, la o cotitură a drumului. La câțiva metri de clădire simțiră mirosul de fân ud și înțeleseră că locul era o fermă. Trecură de gard, își lăsară bicicletele pe pământ și deschiseră prima uşă pe care o ȋntâlniră ȋn drumul lor. Înăuntru aerul era cald, iar pământul moale. În momentul în care ochii li se obișnuiră cu întunericul, se întrebară dacă oare visau…
“Este… este o oaie, sau… un porc?” mormăi Jana. După câteva momente, animalul păros surprins de cele două intruse făcu un zgomot care nu le mai lăsă nici un dubiu…
“Un porc!”
După câteva momente, cineva a intrat în grajd. Era o femeie înaltă, într-o pelerină de ploaie, care le-a zâmbit.
“Bună, fetelor. V-am văzut intrând și m-am gândit să vă ofer un ceai fierbinte până trece ploaia. Veniți cu mine în bucătărie.” Jana și Tereza acceptară invitația cu bucurie. Fetele intrară într-o bucătărie unde miresmele ceaiurilor de plante se îmbinau cu aroma a ceva ce se cocea în cuptor. Se așezară în liniște, amândouă sperând că vor afla mai multe despre porcul misterios care semăna cu o oaie.
“Trebuie să fi fost puțin surprinse să îl vedeți pe Rubby”, spuse doamna.
“Rubby? Așa se numește porcul?” întrebă Tereza.
“Da, zâmbi doamna. Rubby este un porc dintr-o rasă numită Mangalița. Ei trăiesc mai mult afară, dobândesc lână, precum o oaie, mai ales pe timpul iernii. Această rasă era ameninţată cu dispariţia, însă a fost salvată. Asta datorită faptului că în Ungaria a început să crească numărul acestora.”
“Pe cale de dispariţie? Adică vreţi să spuneţi că ar putea dispărea definitiv? Cum este posibil așa ceva?”
Te-ai gândit vreodată la cum se termină povestea? Descarcă publicația noastră Meniu pentru Schimbare unde poți găsi nu doar deznodământul poveștii ci și câteva întrebări care te pot inspira, sfaturi responsabile, alte resurse etc.!
A Mangalitsa pig (Photo: By Nienetwiler (Own work) [CC BY 2.5 ch (http://creativecommons.org/licenses/by/2.5/ch/deed.en)], via Wikimedia Commons)
Tendința nr. 5:
Prin creșterea alimentelor standardizate, pierdem varietatea
Când intrăm într-un supermarket, suntem înconjurați de rafturi pline cu fel și fel de alimente, unele venind din țări îndepărtate. Aceasta ne dă impresia că există o gamă variată de alegeri și chiar o mare diversitate de alimente, însă aparențele pot fi înșelătoare.
Agenția Națiunilor Unite pe probleme de alimente, numită Organizația pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) explică faptul că, în istoria omenirii au fost cultivate circa 7 000 de specii de plante, dar 75% din alimentația globală este produsă de numai 12 specii de plante și 5 specii de animale. Patru specii de culturi (orez, grâu, porumb și cartof) sunt responsabile de mai bine de 60% din aportul de energie umană. Datorită dependenței oamenilor de un număr relativ mic de culturi pentru hrana lor, este imperativă menținerea unei cât mai mari diversități genetice a acestor culturi pentru a conserva şi varietatea. Însă FAO anunță probleme serioase pentru fiecare specie de cultură (de exemplu grâu): omenirea a pierdut deja un număr mare de soiuri (speciile de grâu cultivat numără mii de varietăți, însă noi plantăm din ce în ce mai puține varietăți dintre acestea).
În circa 100 de ani (1900-2000), 75% din agrobiodiversitate s-a pierdut din cauza fermierilor de pretutindeni care au abandonat numeroase soiuri obţinute prin polenizare deschisă.24 Din cauza trecerii la agricultura industrializată și a legilor complexe, fermierii s-au îndreptat din ce în ce mai mult către varietăți comerciale hibride. Acest fapt a ajutat la atingerea unui randament înalt, mărime, aspect și gust uniforme. Totodată, au fost îndeplinite și cererile consumatorilor care solicită o hrană ieftină, de o calitate previzibilă.25 Însă aspectul negativ este faptul că fermierii cultivă mult mai puține varietăți de grâu, roșii ori cartofi. Această pierdere slăbește capacitatea noastră de a cultiva hrană suficientă pentru viitor.
Din cauza faptului că noi am ajuns să ne bazăm doar pe un număr restrâns de varietăți comerciale de fructe și legume, mii de varietăți tradiționale au dispărut. Este dificil să cunoaștem cu exactitate cât de multe varietăți am pierdut în ultimul secol, dar un studiu realizat în anul 1983 de către Rural Advancement Foundation International din SUA a oferit un indiciu privind anvergura problemei. Studiul, care a inclus 66 de culturi, a constatat că aproximativ 93% dintre varietățile din SUA au dispărut. Sunt necesare mai multe studii de actualitate. Sursa: National Geographic, http://ngm.nationalgeographic.com/2011/07/food-ark/food-variety-graphic
Ești interesat să afli mai multe? Descarcă publicația noastră Meniu pentru Schimbare și descoperă poveștile ascunse în spatele hranei noastre.
